Mi-e tare dor de o vânătoare de mistreț, de o vânătoare așa cum se făcea pe vremuri, pe zăpadă groasă și rece, pe viscol sau ger și o ninsoare abundentă, prin coclaurile neumblate de oameni, în zone unde doar sălbăticiunile umblă și în care orice vânător înrăit se avântă ”înarmat” și cu pușca și cu răbdare în așteptarea mistrețului ”cu colții de argint” ca să-i intre în cătare, sperând că prin trofeul pe care dorește să-l obțină, să-i ofere plăcerea de a savura delicioasele preparate pe care gospodina pricepută de acasă o să i le ofere pentru desfătare și mulțumire!
Pentru mine din păcate, e al doilea an, în care vânătoarea e cam departe de mine! Dacă anul trecut, o nenorocită de sinuzită m-a ținut departe de aceste activități care nu le poți face vara, pe căldurică, anul ăsta, alte probleme m-au făcut să nu ies decât la o vânătoare de prepelițe cu potârnichi și una de iepuri! E adevărat, încheiate cu succes!
Nu cu ”succesuri”! Astea sunt pentru anumite ”minți luminate” și sus propulsate de ....unul și unicul....!
Nu cu ”succesuri”! Astea sunt pentru anumite ”minți luminate” și sus propulsate de ....unul și unicul....!
