Gulas vanatoresc de mistret cu ciuperci

Pentru anumite delicatese (cum sunt preparatele vânătoreşti), trebuie să ai răbdare atunci când le pregăteşti. Să pui şi pasiunea şi priceperea şi un pic de suflet în ceace faci, pentru că, savurarea acestora să provoace o mare placere în degustarea lor.

Şi pentru a oferi oaspeţilor sau chiar familiei, aromele fantastice a acestor preparate, stăruinţa cu care pregăteşti aceste minunate delicatese, toate trebuie să fie la maximum de atenţie.

Și cum dintr-o pulpă de mistreţ, se pot face foarte multe preparate, care fiecare are o aromă aparte, haideţi să pregătim astăzi un gulaş vânătoresc!

Și pentru asta ar trebui să avem următoarele produse:

Cârnaţi din carne de mistreţ

Să începem cu ... începutul! 

Sper că vă aduceţi aminte de faptul că am primit din partea prietenului meu Paul, această minunată pulpă (pulpă spate dreapta, cum îi place lui să spună) de mistreţ, pentru ca eu n-am avut timp să mă duc anul acesta la o vânătoare de mistreţ. Se mai întâmplă! Vremea prea caldă a fost de vină. Dar să trecem peste detaliile astea. 

Am avut posibilitatea să scot bucaţi extraordinare de carne din această pulpă, bucăţi împănate generos de grăsime de mistreţ (vreau să vă specific că la carnea de mistreţ, nu prea avem grăsime multă, aşa cum s-a obişnuit românul să aibe de pe urma unui porc domestic).

Salau de Dunare cu prosciutto si sos de mustar Frantuzesc

Reţetă (studiată întro revistă recentă de "specialitate" - în încercarea de a pregăti ceva spectaculos de Sărbători), a fost cu o mare surpriză pentru noi atunci când am gustat din ea.
Noroc ca am fost prevăzător şi am completat la ce am citit (adică la reţetă), cu acest minunat sos de muştar Franţuzesc.
Şi iată încă o dovadă, ca NU toate rețetele pe care le scrie unul(a) - altul(a), au garantata o reușita culinara deosebita, chiar daca, la prima vedere și din ingredientele pe care le prezinta, totul pare perfect!
Şi acum vă prezint reţetarul dar cu ingredientele şi recomandările mele!

Prepelite la cuptor

Vă prezint azi, o rețetă bestial de gustoasă și incredibil de ușor de pregătit!

Încep totuși, cu această poză, nu cu rezultatul final al rețetei așa cum v-am obișnuit, nu pentru că sunt eu în ea, ci pentru a vă arata cât de "mari" sunt prepelițele sălbatice. Cele pe care le capturăm în sezonul de vânătoare care permite acest lucru.
Și asta pentru că o prietenă, mi-a aratăt că și-a cumpărat prepelițe (vii) pentru a avea ouă proaspete în fiecare zi, de la ele (cred ca știți că sunt o gramadă de recomandări medicale la consumul acestora, mai ales sub forma de "ou crud"). Iar acele prepelițe (nu mă pricep eu, dar cred ca e o specie Japoneza?) erau mult mai mari, de ziceai că sunt potârnichi (adică de vreo 2 ori mai mari ca cele salbatice)!
Dar să începem cu: