Gulas vanatoresc de mistret cu ciuperci

Pentru anumite delicatese (cum sunt preparatele vânătoreşti), trebuie să ai răbdare atunci când le pregăteşti. Să pui şi pasiunea şi priceperea şi un pic de suflet în ceace faci, pentru că, savurarea acestora să provoace o mare placere în degustarea lor.

Şi pentru a oferi oaspeţilor sau chiar familiei, aromele fantastice a acestor preparate, stăruinţa cu care pregăteşti aceste minunate delicatese, toate trebuie să fie la maximum de atenţie.

Și cum dintr-o pulpă de mistreţ, se pot face foarte multe preparate, care fiecare are o aromă aparte, haideţi să pregătim astăzi un gulaş vânătoresc!

Și pentru asta ar trebui să avem următoarele produse:

Iepure cu lămâie

Poate pentru început, ar fi bine să adaug câteva "informaţii" utile de ştiut, despre carnea de iepure:

• este o carne foarte delicată, care are nu conţine de colesterol foarte mică în comparaţie cu celelalte cărnuri (inclusiv a cărnii de pui).
• are un grad foarte mare de digestibilitate.
• beneficiază de proprietăţi curative pentru bolnavii de cancer, pentru bolnavii de inimă etc.

Creşterea iepurilor (de casă) are şansele să devină o ocupaţie deosebit de profitabilă în curând, deoarece carnea de iepure este ferită până în acest moment de bolile care afectează celelalte animale a caror carne o consumăm în mod curent (pui, vacă, porc).
Si exemplele pot continua.
Dar să trecem la "oile" noastre, scuzaţi, iepurele nostru:

Iepurele este poate singurul vânat cu blană, care se poate prepara fără o prealabilă fezandare. În această categorie nu mai intră nici un animal, ci doar câteva păsări (pe care le vânez cu mare plăcere: prepeliţa, potârnichea şi fazanul).
Deci deocamdată, nu discutăm despre fezandare şi marinarea vânatului. Dar dacă vreţi să aflaţi câte ceva despre aceste proceduri, puteţi să accesaţi aici.
Pentru aceasta "problemă" voi publica un articol separat, pe care sper să-l îmbunătăţesc cu moduri de pregătire a cărnurilor de vânat, din experienţa proprie!

Stiuca umpluta

Dragii mei prieteni! Stiu ca va tot intrebati cu totii, ce o sa fac eu cu aceste minunate bucatele de stiuca!

Ei bine, am hotarat sa facem o stiuca umpluta si o ciorba de peste cu chiftelute din carne de stiuca. (Despre ciorbita vorbim alta data!)

Asa ca eu si cu nevasta-mea ne-am apucat de treaba (caci fara ea, eu nu cred ca puteam sa fac toate dintro-data, ea avand experienta asta de pe vremea cand eu veneam cu desaga plina cu peste acasa, o aruncam in bucatarie ca pe un buzdugan – de zmeu - si ea pregatea toate aceste bunataturi!).